24 ianuarie 2014

Expediţia de pe Nistru - Moldova vazută de pe caiac (anul 2011) >>> (a 2-a parte)

Pe 8 iulie (vezi harta traseului) vizităm cetatea Soroca o cetate moldovenească din secolul XV, întemeiată de Ştefan cel Mare, în faţa vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortăreţe genoveze, Alciona. Cetatea a fost reconstruită ulterior de către Petru Rareş, care a reconstruit zidurile în piatră. Monumentul „Luminarea Recunoştinţei” , ridicat pe stîncă, deasupra Nistrului, este una dintre cele mai importante zidiri in istoria moderna a Moldovei. Aceasta epopee extraordinară este consacrată tuturor monumentelor distruse ale culturii moldave. Monumentul a fost inaugurat la 27 martie 2004. Pentru a ajunge la monument trebuie urcate 600 de trepte ce încep de la apele Nistrului pînă la piscul unui deal de la Soroca, în vîrful caruia îşi face apariţia o capela în formă de lumânare de 29,5 m, lumina căreia pe timp de noapte străbate până în Otaci şi Camenca. Din acest vîrf de deal poate fi admirată o privelişte pitorească de neuitat. Râpa lui Bechir - un defileu lîngă oraşul Soroca, prin care curge un rîuleţ spre Nistru, cu versanţi calcaroşi masivi şi abrupţi, parţial împăduriţi. Peştera lui Bechir, cioplită de călugări în peretele din faţă, este o mărturisire a sihăstriei din sec. XIX.

 
Revenind în tabără luăm prânzul, ambarcăm toate lucrurile în caiacuri. Pentru mulţi din noi aceasta expediţie pe caiacuri e o primă experienţă de acest fel, de aceea primim careva indicaţii şi formăm echipaje compuse din 2-3 persoane, în dependenţă de capacitatea caiacului, din care cel puţin o persoană din caiac având experienţă deja în a conduce şi manevra ambarcaţiunea. Pornim a vâsli, pentru mine fiind foarte captivant - mult soare, mult aer, privelişti de nedescris ce pot fi văzute doar de pe apă. La fiecare 1,5 ore facem cîte un popas pentru a ne dezmorţi şi a ne întinde picioarele. Prima zi parcurgem pe apă cca. 20,7 km şi ne campăm între satele Racovăţ şi Slobozia-Vărăncău.


 
În dimineaţa zilei de 9 iulie (vezi harta traseului) continuăm mişcarea. Peste cca. 4 km facem o pauză, unde ne ridicăm într-o veche carieră şi facem cunoştinţă cu stratificarea geologică. 
 
Pînă în a doua jumătate a zilei de 9 iulie parcurgeam distanţa la hotar cu Ucraina, eram rugaţi să vâslim mai aproape de malul moldovenesc, pentru a evita o neânţelegere cu grănicerii ucraineni, apropo pentru asemenea excursii/expediţii pe râuri transfrontaliere e nevoie de o permisiune în scris din partea serviciului de grăniceri, cea ce în cazul nostru s-a obţinut de către organizatori din timp. După ce partea ucraineană a rămas în urmă cordonatorii expediţiei au respirat uşuraţi. După 4 km de la intrarea în acest sector facem o pauză (la 35,3 km de punctul de pornire), pe malul drept între satele Nemereuca şi Hruşca, unde avem şi o lecţie interesantă. Lecţia a fost dusă de către dl. Trombitskii Ilia, care ne explică impactul construcţiei celor două hidrocentrale de la Novodnestrovsk în amontele fluviului Nistru, pe teritoriul Ucrainei, şi a Hidrocentralei de la Dubăsari în aval, pe teritoriul Republicii Moldova. Datorită construcţiei hidrocentralei de la Novodnestrovsk, unde se acumulează un volum considerabil de apă, se eliberează din lacul de acumulare apa din straturile inferioare care este mult mai rece ca straturile superioare, de aceea chiar de eram în luna iulie cu temperaturi ale aerului de peste 30'C, apa Nistrului avea oricum nu mai mult de 16-17'C. La aceasta se adaugă fluctuaţiile nivelului râului cauzate de eliberarea volumelor de apă din lacul de acumulare, astfel noi ridicam caiacele cât mai sus de malul râului fiindcă pe parcursul nopţii nivelul se putea ridica mult şi puteam rămâne fără caiace. Toate acestea influenţează în mare măsură dezvoltarea speciilor de peşti în acest sector, precum şi a diverselor forme de vegetaţie acvatică. În acelaşi context barajul de la Dubăsari nu permite pătrunderea diverselor specii de peşti care pot veni chiar şi din Marea Neagră pentru aşi depune icrele în amontele râului. 
 
La kilometrul 41,7 facem o pauză, pe malul stîng al Nistrului pentru a pregăti prânzul şi a vizita casa memorială „Ion Soltîs” din satul Cuzmin. 
 
Soarele merge deja spre chindii când am pornit iarăşi să înaintam. Apăreau primele semne de oboselă, caravana uneori se întindea pe distanţe considerabile, Dl Vizitiu ne încuraja să pastrăm o distanţă constantă şi să ţinem un tempo constant pentru a reuşi să găsim un loc bun pentru campare. La kilometrul 47,6, lîngă satul Cerlina pe malul drept al Nistrului facem o pauză unde ne completăm rezervele de apă. 
Spre sfîrşitul zilei ne campăm la sud de satul Tîrgul Vertiujeni, r-nul Floreşti. 
 
În dimineaţa zilei de 10 iulie (vezi harta traseului)  după ce luăm micul dejun pregătit de echipa ce a fost deserviciu lucru care prin rotaţie l-am făcut toţi, mergem într-o mică excursie de investigare într-un defileu împădurit din preajmă. Acolo Dl Şuberniţchi Igor explică structura acestui ecosistem. Apropo echipa ce este deserviciu se scoală cu o ră mai devreme decît ceilalţi pentru a reuşi pregătirea micului dejun, adică pe la orele 6 AM ei sunt deja pe picioare. 
 
La kilometrul 66,6, la Nord de satul Năpadova, facem o pauză de „ciocolată”, adică o pauză în care ne se repartizează pentru gustare ciocolată, tot aici organizăm şi careva concursuri de masare reciprocă a spinărilor. Pauza de prînz o facem la plaja oraşului Camenca, care este kilometrul 74,1 al expediţiei noastre. 
 
Camenca este un oraş situat în partea stângă a Nistrului, la 35 km de staţia calea ferată Rîbniţa şi la 160 km nord de Chişinău. Acest oraş este cea mai veche staţiune balneologică din Moldova. Regiunea este majoritar românească/moldovenească cu excepţia părţii sudice de la Valea Adâncă la Raşcov unde este predominant populată de ucraineni. Denumirea localităţii a luat-o de la numele râuleţului Camenca.
 
Vizităm viile terasate de pe versanţii abrupţi ce îi redau Camencii o microclimă deosebită la care se adaugă şi apele minerale condiţii favorabile pentru tratamentul balnear. Vizităm parcul ce a fost amenajat la începutul secolului XX într-un stil landşaftic englezesc cu poteci şi bazine acvatice, la moment el a suferit multe schimbări. În curtea colegiului putem vedea copacul de plută. Spre seară ne campăm nu departe de mănăstirea Japca, fiind la kilometrul 79 al expediţie noastre, aici la echipa noastră se alătură şi Dl Veaceslav Purcic cu încă câțiva colegi de la Universitatea de Stat din Moldova. Vizităm mănăstirea Japca, luăm cina, după care petrecem minunat timpul alături de foc şi chitară.
 
Pe data de 11 iulie, continuăm expediţia. Prima pauză o facem la Est de satul Bursuc, kilometrul 82,1 al expediţiei, aici în afloriment căutăm urme petrificate ale diferitor specii de peşti, prinse în sedimentele mărilor ce au acoperit teritoriul Moldovei în trecutul geologic. Urme petrificate nu am gasit (...) :). Tot aici Dl Veaceslav Purcic împreuna cu Semeniuc Evghenii ţin o mică lecţie despre diversitatea florei din regiune.
 
După o scurtă pauză de prânz nu departe de satul Climăuţii de Jos (kilometrul 88,2 al expediţiei) continuam mişcarea pentru a staţiona cîteva ore în satul Raşcov (kilometrul 91,7) vechi moşii ale domniţei Rusanda soţia lui Timuş Hmelniţki, localitate ce figurează în actele voevodale din Bratislav (1703). Rămînînd văduvă ia a hotărît să trăiască în Raşcov ignorînd toate străduinţele fratelui său de a o întoarce la curtea domnească. În această localitate putem găsi ruinele unei sinagogi, unică în felul său, a unei biserici vechi creştine precum şi a unui lăcaş catolic ce funcţionează şi în prezent. Admirăm priveliştea de pe terasele abrupte ale Nistrului , vizităm o alunecare masivă ce s-a petrecut anii recenţi din peretele de calcar din partea vestică a satului Raşcov.
 
 
Camparea o facem nu departe de satul Socola, raionul Şoldăneşti, kilometrul 96,7 al expediţiei, în preajma celui mai întins şi misterios complex rupestru din ţară, monument geopaleontologic important pentru patrimoniul naţional, în unele grote de aici au fost găsite vestigii culturale ce datează din sec X. e.n.
 
Cu ce s-a finalizat această expediţie aflati din cea de a treia parte (şi ultima) a acestui articol. Pe curând.

12 ianuarie 2014

Expediţia de pe Nistru - Moldova vazută de pe caiac (anul 2011) >>> (1 parte)

     Am avut fericita ocazie să particip la  această expediţie cu o echipă excelentă de tineri de pe ambele maluri ale Nistrului, cu care timp de 10 zile am străbătut circa 200 km pe apă, vâslind cu forţele proprii fiind ajutaţi şi de cursul apei fluviului Nistru care-şi poartă agale apele printre malurile abrupte săpate  de fluviu în calcarele cu o vechime de milioane de ani.
   Expediţia „Nistru-2011” face parte din şcoala de vară realizată cu sprijinul Programului de Granturi pentru Democraţie a Ambasadei  Statelor Unite, Misiunii OSCE în Moldova, National Endowment for Democracy, şi Ministerul Afacerilor de Externe al Estoniei reprezentat de ONG-ul estonian - Centru de cooperare transfrontalieră.
Expediţia a avut drept scop monitorizarea impactului antropic asupra ecosistemelor riverane din bazinul fluviului Nistru, având în componenţa sa o echipă diversă compusă din studenţi, masteranzi, tineri cercetători şi oameni de ştiinţă din cadrul Facultăţii de Biologie şi Pedologie a Universităţii de Stat din Moldova, Institutului de Ecologie şi Geografie, Universitatea de Stat din Tiraspol „T. Şevcenco”, reprezentanţi ai Asociaţiei Internaţionale Ecologice a Păstrătorilor Rîului „Eco-Tiras” , ONG „ECUT” or. Tiraspol. Coordonatorii expediţiei Nicolai Vizitiu (or. Tiraspol, ONG „EKUT”) şi Veaceslav Purcic (or. Chişinău, Facultate Biologie şi Pedologie a USM).
Caravana ce a navigat pe apele Nistrului avea în componenţa sa 36 de participanţi repartizaţi în 14 caiacuri compusă din echipaje a câte două şi trei persoane.
Vă voi face cunoştinţă, cu etapele cronologice ale desfăşurării expediţiei ce a avut loc în perioada 7-17 iulie 2011 (vezi traseul în harta de mai sus). Articolul va fi divizat în câteva parţi. Veţi găsi aici multe fotografii, secvențe de hărţi şi voi intra în unele amănunte care sper să fie nu numai interesante dar şi utile în desfăşurarea altor „aventuri” de felul astă.
Toată această experienţă s-a început încă în luna iunie a anului 2011, când mi s-a propus participarea în această expediţie,  acceptând am primit o listă cu echipamentul strict necesar, el cuprindea următoarele lucruri: rucsac, sac de dormit, plapumă, izopren, încălţămintea principală şi de rezervă, trei perechi de ciorapi de bumbac, o pereche de ciorapi mai călduroşi, un costum sportiv, pantaloni scurţi, lenjerie de corp-trei perechi, un costum de baie, o cămaşă cu mânici, tricouri - trei, o bandană, un pulover, o giacă, chipiu, trusa medicală personală şi accesorii pentru igiena personală (periuţa de dinţi, săpun etc.), lanternă, soluţie împotriva țânțarilor, trenci, „sidushka”, cană, castron, lingură, cameră foto după preferinţă, un şervet pentru picioare. S-ar părea că sunt multe lucruri de luat, dar să ştiţi că toate sunt utile, şi mare mi-a fost mirarea când mi-am făcut rucsacul au încăput toate şi plus încă multe alte lucruri din lista personală.

La data de 7 iulie, înarmaţi cu rucsacuri mai mari ca noi şi cu mult entuziasm pornim spre locul întâlnirii, stabilit din timp undeva în Chişinău. Am ajuns la timp, dar întâlnirea întârzia, cum deseori se întâmpla la noi din păcate, din diverse motive pe care toţi le înţeleg dar nimeni nu le poate explică. În cele din urmă întâlnirea a avut loc, pentru ca echipa să fie completă aici ne-am alăturat colegilor din or. Tiraspol ce au venit cu autobuz ce îmi provoacă amintiri plăcute din copilărie, este vorba de un LAZ de toată frumuseţea, plin cu echipament, produse alimentare, caiacuri plus tineri ce ardeau de nerăbdare să înceapă aventura.

 
După ce ne-am completat rezervele de produse alimentare din Chişinău, am pornit spre Soroca, unde era preconizat startul sau cum îmi place mie să-i spun kilometrul zero (km 0) al expediţiei noastre. În drum am făcut un mic popas pentru a ne alina foamea, după care am continuat drumul spre  punctul nostru de destinaţie Soroca.
         Nu am sesizat distanţa fiindcă în drum s-a discutat mult, s-a făcut cunoştinţă cu multă lume „nouă”, s-au povestit multe lucruri interesante despre sate, împrejurările prin care treceam. Aceste informaţii ne erau aduse de către dl Nicolai Vizitiu, care ne-a fost ghid pe tot parcursul traseului.
        Iată-ne ajunşi şi la „km 0”, adică la cca. 4 km în aval de or. Soroca, unde am descărcat zeci de kilograme de produse alimentare, zeci de kilograme de echipament plus lucrurile personale, am spus la revedere autocarului, care urma să ne întâlnească în punctul final, adică la Molovata Nouă. După ce ne-am luat rămas bun de la şofer care a dispărut cu autocarul în pădurea de alături noi am început în grabă amenajarea primei tabere, fiindcă aveam destul de puţin timp, era pe înserate. Paralel cu amenajarea campingului am început asamblarea caiacurilor şi pregătirea mesei, domnea o atmosferă de lucru, toţi aveau ceva de făcut. 

 
Până s-a aşternut noaptea în tabăra noastră de pe malul Nistrului am reuşit să facem tot ce ne-am propus, folosind chiar şi lanternele pentru a asambla toate caiacurile. După o cină copioasă, urma un program activ datorită surplusului de energie, care încă mai era prezent în rândurile participanţilor. Serile ce urmau, ne repartizam pe echipe pentru a avea grijă de tabără şi caiacuri, fiecare cort (2-3 persoane), mențineau rugul şi asigurau integritatea lucrurilor lăsate în tabăra, la fiecare oră ne schimbam cu alt cort.
Prima dimineaţă, a zilei de 8 iulie, ne-am trezit scăldaţi de razele soarelui, într-o poiană plină cu rouă şi învăluiţi de o ceaţă uşoară ce acoperea apele bătrânului Nistru.   

 

Programul expediţie urma a fi încărcat, aşa că din parte noastră se cerea organizare şi operativitate în acţiuni (...) (va urma)

11 ianuarie 2014

Evoluţia teritorială a oraşului Chişinău în ultimii 95 de ani


Ideea acestui scurt articol s-a pornit de la identificarea unei surse cu Planurile Directoare de Tragere de pe teritoriul Basarabiei, ce au fost realizate în perioada interbelică (vezi sursa aici). Alte informaţii interesante despre aceste Planuri le puteţi găsi şi în articolul scris de V. Crăciunescu et. al. (vezi sursa aici). Aşa dar, având ca punct de start harta ridicată în anul 1919 am decupat fragmente şi din hărţile ce au fost realizate pe parcurs: 1957, 1982, 2012 (anii ridicărilor topografice şi nu a tipăririi hărţilor). Chiar de sursa hărţilor sunt de la scări diferite (1:25 000 şi 1:50 000) ele oricum sunt comparabile pentru a observa evoluţia oraşului Chişinău şi a suburbiilor, în cazul de faţă este ilustrat mai mult partea centrală şi sudică a oraşului. Fără a va aduce prea multe cifre şi grafice plictisitoare vă las să observaţi în fragmentele de hărţi de mai jos dinamica extinderii orşului.

Fragment din harta 1:25 000 anul ridicării 1919 
Fragment din harta 1:25 000 anul ridicării 1957 
Fragment din harta 1:50 000 anul ridicării 1982
Fragment din harta 1:50 000 anul ridicării 2012 



10 ianuarie 2014

Un nou pas în dezvoltare Sistemului Informaţional Geografic Naţional al Republicii Moldova.

2012
De curând pe site-ul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru (ARFC) a fost plasată, sau cum se mai spune publicată, harta topografica 1:50 000, fragmentul de mai sus e decupat din această hartă, iar harta în întregime o puteţi vizualiza pe acest link (referitor la link, nu uitaţi să navigaţi în straturile din partea stângă a hărţii, poate mai găsiţi şi altceva interesant). De la declararea independenţei (Rep. Moldova) şi până la momnet acest material este unic prin detalierea şi acoperirea sa "naţională". Am scris în ghilimele naţională fiindcă raioanele din partea stângă a Nistrului a fost lăsate ca o pată albă, de parcă întradevăr ar fi altă ţară. Chiar dacă harta are mici lacune sau scăpări, probabil le veţi vedea şi voi rasfoind prin ea, dar în linii generale apreciez lucru facut, în mare masură datorită suportului tehnic din partea Guvernului Japoniei la care se adaugă şi munca echipei de la ARFC. Un alt plus este ca aceasta hartă a ajuns să fie publică, fiind posibilă pănă ce doar vizualizarea ei. Cel putin nu are ştampile cu inscripţia "СЕКРЕТНО", cum puteţi vedea în acelaş fragmet al hărţii vechi 1:50 000.
1970