După o lungă perioadă de frământări, am decis și am emigrat împreună cu familia în Germania. A trecut deja mai mult de un an și jumătate de-atunci și iată-ne în fața unui exercițiu de democrație (dacă îi putem spune așa) - alegerile electorale în țara de proveniență - Republica Moldova. În efortul nostru de a ne integra cu familia într-o nouă societate mai ”tragem cu ochiul” la ce se petrece acasă. Da, fiindcă acasă au rămas părinții, rudele, prietenii. E locul unde am copilărit și ne-am format ca oameni, rădăcinile pornesc de acolo.
La momentul când scriu aceste rânduri suntem între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale. Nu voi face polemici politice, acest text e despre dorința de a face o schimbare Acasă, chiar dacă suntem departe de ea. Acest fapt ne-o confirmă numărul mare de alegători din diasporă care au participat la primul tur al acestor alegeri - 149 179 de voturi exercitate în afara țării (conform CEC) 11,06 % din numărul total de voturi.
Am participat la mai multe scrutine fiind Acasă, dar era ceva ... plictisitor, chiar dacă așteptam de fiecare dată o schimbare. Aici în afara țării e un pic altfel, dorința de schimbare e mai intensă. Și anume farmecul că poți schimba ceva în țara ta, fiind departe de ea.
În primul tur am parcurs câteva sute de kilometri împreună cu copiii (3 și 5 ani) pentru a ne trezi, într-o clipă, în mijlocul unei mulțimi de conaționali. De mai bine de un an copiii trec și ei prin procesul de adaptare în noua țară - o altă limbă, alți oameni, noi prieteni, nu e ușor nici pentru ei. Aștepând în rând, pentru a ne exercita dreptul de vot, copilul cel mare sesizează ceva neobișnuit și mă întreabă:
- Tata, aici toți vorbesc limba română?
- Cea mai mare parte din cei pe care îi vezi, îi răspund.Interesant cum o idee, o speranță de a schimba ceva poate mobiliza atâta lume. Apare întrebarea cât de mulți suntem? Merită schimbarea efortul nostru? Ce distanțe parcurgem? Care poate fi impactul unei mobilizări masive în turul doi? Cred că nu am răspuns la toate întrebările, dar la unele totuși am încercat să găsesc răspunsuri.
În această mică investigație am luat în calcul 29 de state europene. Țările membre UE plus Elveția, Norvegia și Marea Britanie. Această alegere a fost dictată și de setul de date pe care l-am avut la dispoziție.
Nu se cunoaște o cifră exactă câte persoane originare din Republica Moldova sunt cu traiul permanent peste hotarele țării, unul din impedimente, fiind dreptul legal de a deține mai multe cetățenii. În procesul unui studiu de cartare pentru realizarea unui ”Atlas a comunităților etnice și a diasporei” am obținut un așa tablou (vezi harta de mai jos), conform unor surse oficiale și a unor estimări neoficiale.
Conform datelor oficiale (anul 2017) în cele 29 de state ar locui cca 262 mii persoane originare din Republica Moldova, pe când estimările neoficiale scot la iveală o cifră în medie de 436 mii doar in cele 29 state sus menționate.
Acum apare întrebarea: cât de accesibile sunt secțiile de votare pentru cei cca 262 - 436 mii persoane originare din Republica Moldova și ce distanțe urmează să parcurgă doritorii de a vota?
Fiindcă nu dețin date referitor la numărul votaților din fiecare regiune, nu pot calcula presiunea asupra secțiilor de votare și dacă sunt amplasate rațional. În schimb având rețeaua de drumuri (vezi harta de mai jos) - putem calcula, cu o anumită marjă de eroare, care sunt ariile de deservire a secțiilor de votare din cele 29 de state.
Conform datelor Comisiei Electorale Centrale (CEC) în cele 29 de state sunt puse la dispoziție 94 de secții de votare (cel puțin în primul tur care s-a desfășurat la 1 noiembrie 2020). Punem în calcul cele două ingrediente - Secțiile de votare și rețeaua de drumuri plus libertatea de a traversa fără restricții hotarele acestor țări. Stabilim intervalele izodistanțelor de 50, 100, 150, 300 și 500 km parcurse pe drumuri de la secțiile de vot. În rezultat, obținem următorul rezultat (vezi harta de mai jos).
