Răscolind prin arhiva proprie am găsit un material sper interesant, apropo arhiva se stochează deja în memoria computerului şi mai puțin pe rafturile dulapului :), timpurile se schimbă continuu.
Multe noutăţi sunt apreciate dacă sunt difuzate de la prima sursă, şi să fie "proaspete", cu timpul ele sunt uitate fiindcă nu mai interesează pe nimeni, nu mai este actuală şi locul îi este ocupat de altă noutate.
Însă tema ce vreau să o prezint în articolul dat, nu cred că şi-a pierdut actualitatea, fiindcă între timp nu s-au schimbat multe la tema în cauză. Este vorba de râuleţul Bâc pe terasele căruia se află astăzi oraşul Chişinău. Nu sunt eu primul care bate alarma, dar acest rîuleţ s-a transformat într-un receptor permanent de ape uzate. Majoritatea oraşelor lumii sunt amplasate în preajma unei surse de ape, fie ocean, mare, lac sau rîu. Orice oraş ce se respectă va îngriji de cursul de apă pe care îl are, fiindcă el are nu doar o funcţie estetică, ci poartă cu sine un adevărat ecosistem plin de viaţă.
Pentru a nu vă obosi cu prea mult text, în încercarea de a vă explica ce se întâmplă cu râuleţul Bâc am să las fotografiile să vorbească de la sine:
|
Râul Bâc. Imagine din 1889. |
Se observă un debit mult mai mare de apă decât îl are râuleţul la moment, se piescuia în el, era mult mai multă viaţă.
|
Râul Bâc la intrare în or. Chişinău |
Nu mişună în el prea multă viaţă, dar la intrare în oraş are un aspect acceptabil, nu vorbim însă şi de calitatea apei.
|
Râul Bâc în cursul său de mijloc în perimetrul oraşului. |
Aici deja lucruile devin mai grave, datorită colmatării şi lipsei unei viteze acceptabile de scurgere râuleţul se asfixiază.
|
Scugerea apei la staţia de epurare bilogică a or. Chişinău (în dreapta avem r. Bâc) |
De la această locaţie (Staţia de epurare biologică-SEB) în aval nu cred că mai putem vorbi de Râuleţul Bâc ca de un râuleţ pitoresc.
|
Râuleţul Bâc în aval de SEB |
Se observă că debitul râuleţului a devenit considerabil, însă este greu să-l numit râuleţ, mai degrabă e un canal de scurgere a apelor uzate.
Pentru a determina care este starea mediului în preajma râuleţului în continuare voi prezenta mai jos o serie de prelucrări spaţiale a unor date colectate şi prelucrate de colaboratorii
Institutului de Ecologie şi Geografie. În cadrul activităţii laboratorului de Ecologia Aşezărilor Umane s-au colectat pe parcursul mai multor ani probe de sol.
Pentru a delimita o zonă buffer din preajma r. Bâc am utilizat izohipsa de cu altitudinea de 70 m (vezi pe hartă poligonul de culoare galbenă). Din cele 164 de probe analizate (2006-2009), în zona de buffer se găsesc 84 sau cca 51 % din toate probele.
În urma analizelor acestor probe s-au determinat conţinutul de metale din sol, am interpolat datele. Vedeţi mai jos rezultatul:
Cum să citim harta? Fiecare hartă prezintă cromatic cantitatea unui metal în perimetrul analizat, de exemplu mai sus avem Cu. Pentru a nu complica cu prea multe cifre am utilizat Concetraţia Maximă Admisibilă (CMA), dacă în una din probe cantitatea metalului depăşeşte CMA atunci el poate deveni periculos mediului. Am raportat valoarea metalului respectiv din fiecare probaă cu CMA al a metalului dat și am primit un raport. Vedeţi ceea ce este cu oranj şi roşu sunt nişte zone de alertă, adică conţinutul de Cu din probele de sol se apropie sau depăşesc CMA pentru metalul dat.
Să vedem ce se întâmplă şi cu alte metale din sol.
Hărţile de mai sus sunt un prim pas, cred eu, spre a scoate la iveală ceea ce nu se vede cu "ochiul" liber.
Nu voi face comentarii sofisticate la aceste hărţi, fiincă este necesar un studiu mai detaliat cu implicarea mai multor specialişti. Dar ceea ce este clar şi fără specialişti, este că râuleţul este într-o stare proastă, să nu uităm că majoritatea întreprinderilor, sunt amplasate în lunca acestui râuleţ, iar zone de agrement există la moment doar în planurile de urbanism. Restabilirea lui reprezintă o responsabilitate nu doar a autorităţilor publice locale dar şi a locuitorilor, restabilirea râulețului fiind o provocare pentru întreaga comunitate.