Cultura WC-lor și câtă lume încă își mai face treburile în closetul din curte

Vrem cu toții să facem parte dintr-o lume civilizată. Civilizația începe de la lucruri mărunte cum ar fi cele legate de grupul sanitar la care populația are acces sau își permite să-l amenajeze.

Un pic din istoria canalizării:

Primele canalizari se pare ca au fost facute acum 5000 de ani la Mohenjo-Daro, pe valea Indusului. Cea mai veche atestare a unor canale de scurgere provine din Babilon, cu ocazia construcției unui palat. În anul 700 i.e.n., in Khorsabad se remarca canalizarea palatului Sargon: apele meteorice erau colectate într-un colț în fiecare terasa sau coridor, prin montarea cu panta a dalelor. Closetul fusese deja descoperit și era utilizat, el fiind foarte similar cu WC-ul cu talpi (“turcesc”) din zilele noastre. Se pot aminti canalizarile palatelor grecești din Tyrisna (cca. 1300 i.e.n.), din Smyrna, Alexandria sau Atena. Apele uzate menajere erau evacuate prin canale închise în stradă sau în gradină. În Roma antică, celebra cloaca maxima deservea 1 milion de locuitori. Sistemul de canalizare a Romei antice este unul din cele mai vechi sisteme de canalizare din lume. Canalizarea nu servea doar pentru evacuarea reziduurilor, ci avea mai multe alte funcțiuni, printre care tranzitarea apelor pluviale care se scurgeau de pe colinele din oras prin diferite cursuri de apa mici, evacuarea apelor de infiltratie provenind din sistemele de alimentare cu apa, evacuarea apelor uzate de la baile publice și drenarea zonelor joase, mlaștinoase din lunca raului Tibru.(sursa)

Multă apă s-a scurs de atunci dar aceste elemente de infrastructură (apa și canalizarea) de strictă necesitate așa și nu au ajuns pe meleagurile noastre. Visăm la stele și integrări în diverse structuri economico-politice, suntem conectați la internet, deținem televiziuni prin cablu și satelit, ne primblăm cu automobile moderne dar nevoile le facem tot în grădină, ceva nu e în ordine.

Analizând rezultatele Recensământului Populației și a Locuințelor (2014) vezi sursa, datele căruia sunt prezentate la nivel de comună (lipsesc din păcate date la nivel de localitate) obținem următorul tablou (vezi harta).

Cea mai mare parte din teritoriu, cu excepția unor centre urbane, au un grad redus de asigurare cu WC cu apă. Mare majoritate a raioanelor administrative au sub 30 % asigurare WC cu apă din numărul total de gospodării (vezi graficul).

Pentru a face cunoștință îndeaproape (la nivel de comună) cu datele puteți utiliza aplicația de la CARTO, care prin gama cromatică prezintă gradu de acoperire la nivel de comună a procentului de WC cu apă din numărul total de gospodării, cu cât e mai verde cu atât situația e mai bună (vezi legenda stânga sus), în parte dreaptă sunt afișate sumele indicatorilor (numărul comunelor, numărul total de gospodării, numărul de gospodării ce dețin și celor ce nu dețin WC cu apă) din zona hărții, adică dacă modificați arealul vizualizat al hărții cifrele se vor modifica în dependență de datele afișate în cadranul respectiv. Mișcarea cursorului pe hartă vă afișează denumirea localității, facând un clik pe comună puteți vedea detalii cu referire la comuna respectiva. În colțul stâng jos puteți utilza instrumentul de căutare (lupa) pentru a cauta o localitate anume.

Pentru a explora datele accesați linkul

În concluzie: Cred că oricui i-ar plăcea să aibă acces la un grup sanitar bine îngrijit, pentru asta e nevoie de cultivat o cultură în cea ce privește AMENAJAREA și UTILIZAREA WC începând cu spațiile publice, instituții de stat, școli, grădinițe, stații etc. și nu în cele din urmă cu gospodăria fiecăruia. După asta cred că se vor plia bine și dezvoltarea altor elemente ale infrastructurii moderne - drumuri, servicii calitative etc. Deci să începem de la origini.