GeoInformStory: Expediţia de pe Nistru - Moldova vazută de pe caiac (anul 2011) >>> (1 parte)

Am avut fericita ocazie să particip la această expediţie cu o echipă excelentă de tineri de pe ambele maluri ale Nistrului, cu care timp de 10 zile am străbătut circa 200 km pe apă, vâslind cu forţele proprii fiind ajutaţi şi de cursul apei fluviului Nistru care-şi poartă agale apele printre malurile abrupte săpate de fluviu în calcarele cu o vechime de milioane de ani.

Expediţia „Nistru-2011” face parte din şcoala de vară realizată cu sprijinul Programului de Granturi pentru Democraţie a Ambasadei Statelor Unite, Misiunii OSCE în Moldova, National Endowment for Democracy, şi Ministerul Afacerilor de Externe al Estoniei reprezentat de ONG-ul estonian - Centru de cooperare transfrontalieră.

Expediţia a avut drept scop monitorizarea impactului antropic asupra ecosistemelor riverane din bazinul fluviului Nistru, având în componenţa sa o echipă diversă compusă din studenţi, masteranzi, tineri cercetători şi oameni de ştiinţă din cadrul Facultăţii de Biologie şi Pedologie a Universităţii de Stat din Moldova, Institutului de Ecologie şi Geografie, Universitatea de Stat din Tiraspol „T. Şevcenco”, reprezentanţi ai Asociaţiei Internaţionale Ecologice a Păstrătorilor Rîului „Eco-Tiras” , ONG „ECUT” or. Tiraspol. Coordonatorii expediţiei Nicolai Vizitiu (or. Tiraspol, ONG „EKUT”) şi Veaceslav Purcic (or. Chişinău, Facultate Biologie şi Pedologie a USM).

Caravana ce a navigat pe apele Nistrului avea în componenţa sa 36 de participanţi repartizaţi în 14 caiacuri compusă din echipaje a câte două şi trei persoane.

Vă voi face cunoştinţă, cu etapele cronologice ale desfăşurării expediţiei ce a avut loc în perioada 7-17 iulie 2011 (vezi traseul în harta de mai sus). Articolul va fi divizat în câteva parţi. Veţi găsi aici multe fotografii, secvențe de hărţi şi voi intra în unele amănunte care sper să fie nu numai interesante dar şi utile în desfăşurarea altor „aventuri” de felul astă.

Toată această experienţă s-a început încă în luna iunie a anului 2011, când mi s-a propus participarea în această expediţie, acceptând am primit o listă cu echipamentul strict necesar, el cuprindea următoarele lucruri: rucsac, sac de dormit, plapumă, izopren, încălţămintea principală şi de rezervă, trei perechi de ciorapi de bumbac, o pereche de ciorapi mai călduroşi, un costum sportiv, pantaloni scurţi, lenjerie de corp-trei perechi, un costum de baie, o cămaşă cu mânici, tricouri - trei, o bandană, un pulover, o giacă, chipiu, trusa medicală personală şi accesorii pentru igiena personală (periuţa de dinţi, săpun etc.), lanternă, soluţie împotriva țânțarilor, trenci, „sidushka”, cană, castron, lingură, cameră foto după preferinţă, un şervet pentru picioare. S-ar părea că sunt multe lucruri de luat, dar să ştiţi că toate sunt utile, şi mare mi-a fost mirarea când mi-am făcut rucsacul au încăput toate şi plus încă multe alte lucruri din lista personală.

La data de 7 iulie, înarmaţi cu rucsacuri mai mari ca noi şi cu mult entuziasm pornim spre locul întâlnirii, stabilit din timp undeva în Chişinău. Am ajuns la timp, dar întâlnirea întârzia, cum deseori se întâmpla la noi din păcate, din diverse motive pe care toţi le înţeleg dar nimeni nu le poate explică. În cele din urmă întâlnirea a avut loc, pentru ca echipa să fie completă aici ne-am alăturat colegilor din or. Tiraspol ce au venit cu autobuz ce îmi provoacă amintiri plăcute din copilărie, este vorba de un LAZ de toată frumuseţea, plin cu echipament, produse alimentare, caiacuri plus tineri ce ardeau de nerăbdare să înceapă aventura.

După ce ne-am completat rezervele de produse alimentare din Chişinău, am pornit spre Soroca, unde era preconizat startul sau cum îmi place mie să-i spun kilometrul zero (km 0) al expediţiei noastre. În drum am făcut un mic popas pentru a ne alina foamea, după care am continuat drumul spre punctul nostru de destinaţie Soroca.

Nu am sesizat distanţa fiindcă în drum s-a discutat mult, s-a făcut cunoştinţă cu multă lume „nouă”, s-au povestit multe lucruri interesante despre sate, împrejurările prin care treceam. Aceste informaţii ne erau aduse de către dl Nicolai Vizitiu, care ne-a fost ghid pe tot parcursul traseului.

Iată-ne ajunşi şi la „km 0”, adică la cca. 4 km în aval de or. Soroca, unde am descărcat zeci de kilograme de produse alimentare, zeci de kilograme de echipament plus lucrurile personale, am spus la revedere autocarului, care urma să ne întâlnească în punctul final, adică la Molovata Nouă. După ce ne-am luat rămas bun de la şofer care a dispărut cu autocarul în pădurea de alături noi am început în grabă amenajarea primei tabere, fiindcă aveam destul de puţin timp, era pe înserate. Paralel cu amenajarea campingului am început asamblarea caiacurilor şi pregătirea mesei, domnea o atmosferă de lucru, toţi aveau ceva de făcut.

Până s-a aşternut noaptea în tabăra noastră de pe malul Nistrului am reuşit să facem tot ce ne-am propus, folosind chiar şi lanternele pentru a asambla toate caiacurile. După o cină copioasă, urma un program activ datorită surplusului de energie, care încă mai era prezent în rândurile participanţilor. Serile ce urmau, ne repartizam pe echipe pentru a avea grijă de tabără şi caiacuri, fiecare cort (2-3 persoane), mențineau rugul şi asigurau integritatea lucrurilor lăsate în tabăra, la fiecare oră ne schimbam cu alt cort.

Prima dimineaţă, a zilei de 8 iulie, ne-am trezit scăldaţi de razele soarelui, într-o poiană plină cu rouă şi învăluiţi de o ceaţă uşoară ce acoperea apele bătrânului Nistru.