GeoInformStory: Expediţia de pe Nistru - Moldova vazută de pe caiac (anul 2011) >>> (a 2-a parte)

Pe 8 iulie (vezi harta traseului) vizităm cetatea Soroca o cetate moldovenească din secolul XV, întemeiată de Ştefan cel Mare, în faţa vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortăreţe genoveze, Alciona. Cetatea a fost reconstruită ulterior de către Petru Rareş, care a reconstruit zidurile în piatră. Monumentul „Luminarea Recunoştinţei” , ridicat pe stîncă, deasupra Nistrului, este una dintre cele mai importante zidiri in istoria moderna a Moldovei. Aceasta epopee extraordinară este consacrată tuturor monumentelor distruse ale culturii moldave. Monumentul a fost inaugurat la 27 martie 2004. Pentru a ajunge la monument trebuie urcate 600 de trepte ce încep de la apele Nistrului pînă la piscul unui deal de la Soroca, în vîrful caruia îşi face apariţia o capela în formă de lumânare de 29,5 m, lumina căreia pe timp de noapte străbate până în Otaci şi Camenca. Din acest vîrf de deal poate fi admirată o privelişte pitorească de neuitat. Râpa lui Bechir - un defileu lîngă oraşul Soroca, prin care curge un rîuleţ spre Nistru, cu versanţi calcaroşi masivi şi abrupţi, parţial împăduriţi. Peştera lui Bechir, cioplită de călugări în peretele din faţă, este o mărturisire a sihăstriei din sec. XIX.

Revenind în tabără luăm prânzul, ambarcăm toate lucrurile în caiacuri. Pentru mulţi din noi aceasta expediţie pe caiacuri e o primă experienţă de acest fel, de aceea primim careva indicaţii şi formăm echipaje compuse din 2-3 persoane, în dependenţă de capacitatea caiacului, din care cel puţin o persoană din caiac având experienţă deja în a conduce şi manevra ambarcaţiunea. Pornim a vâsli, pentru mine fiind foarte captivant - mult soare, mult aer, privelişti de nedescris ce pot fi văzute doar de pe apă. La fiecare 1,5 ore facem cîte un popas pentru a ne dezmorţi şi a ne întinde picioarele. Prima zi parcurgem pe apă cca. 20,7 km şi ne campăm între satele Racovăţ şi Slobozia-Vărăncău.

În dimineaţa zilei de 9 iulie (vezi harta traseului) continuăm mişcarea. Peste cca. 4 km facem o pauză, unde ne ridicăm într-o veche carieră şi facem cunoştinţă cu stratificarea geologică.

Pînă în a doua jumătate a zilei de 9 iulie parcurgeam distanţa la hotar cu Ucraina, eram rugaţi să vâslim mai aproape de malul moldovenesc, pentru a evita o neânţelegere cu grănicerii ucraineni, apropo pentru asemenea excursii/expediţii pe râuri transfrontaliere e nevoie de o permisiune în scris din partea serviciului de grăniceri, cea ce în cazul nostru s-a obţinut de către organizatori din timp. După ce partea ucraineană a rămas în urmă cordonatorii expediţiei au respirat uşuraţi. După 4 km de la intrarea în acest sector facem o pauză (la 35,3 km de punctul de pornire), pe malul drept între satele Nemereuca şi Hruşca, unde avem şi o lecţie interesantă. Lecţia a fost dusă de către dl. Trombitskii Ilia, care ne explică impactul construcţiei celor două hidrocentrale de la Novodnestrovsk în amontele fluviului Nistru, pe teritoriul Ucrainei, şi a Hidrocentralei de la Dubăsari în aval, pe teritoriul Republicii Moldova. Datorită construcţiei hidrocentralei de la Novodnestrovsk, unde se acumulează un volum considerabil de apă, se eliberează din lacul de acumulare apa din straturile inferioare care este mult mai rece ca straturile superioare, de aceea chiar de eram în luna iulie cu temperaturi ale aerului de peste 30'C, apa Nistrului avea oricum nu mai mult de 16-17'C. La aceasta se adaugă fluctuaţiile nivelului râului cauzate de eliberarea volumelor de apă din lacul de acumulare, astfel noi ridicam caiacele cât mai sus de malul râului fiindcă pe parcursul nopţii nivelul se putea ridica mult şi puteam rămâne fără caiace. Toate acestea influenţează în mare măsură dezvoltarea speciilor de peşti în acest sector, precum şi a diverselor forme de vegetaţie acvatică. În acelaşi context barajul de la Dubăsari nu permite pătrunderea diverselor specii de peşti care pot veni chiar şi din Marea Neagră pentru aşi depune icrele în amontele râului.

La kilometrul 41,7 facem o pauză, pe malul stîng al Nistrului pentru a pregăti prânzul şi a vizita casa memorială „Ion Soltîs” din satul Cuzmin.

Soarele merge deja spre chindii când am pornit iarăşi să înaintam. Apăreau primele semne de oboselă, caravana uneori se întindea pe distanţe considerabile, Dl Vizitiu ne încuraja să pastrăm o distanţă constantă şi să ţinem un tempo constant pentru a reuşi să găsim un loc bun pentru campare. La kilometrul 47,6, lîngă satul Cerlina pe malul drept al Nistrului facem o pauză unde ne completăm rezervele de apă.

Spre sfîrşitul zilei ne campăm la sud de satul Tîrgul Vertiujeni, r-nul Floreşti.

În dimineaţa zilei de 10 iulie (vezi harta traseului) după ce luăm micul dejun pregătit de echipa ce a fost deserviciu lucru care prin rotaţie l-am făcut toţi, mergem într-o mică excursie de investigare într-un defileu împădurit din preajmă. Acolo Dl Şuberniţchi Igor explică structura acestui ecosistem. Apropo echipa ce este deserviciu se scoală cu o ră mai devreme decît ceilalţi pentru a reuşi pregătirea micului dejun, adică pe la orele 6 AM ei sunt deja pe picioare.

La kilometrul 66,6, la Nord de satul Năpadova, facem o pauză de „ciocolată”, adică o pauză în care ne se repartizează pentru gustare ciocolată, tot aici organizăm şi careva concursuri de masare reciprocă a spinărilor. Pauza de prînz o facem la plaja oraşului Camenca, care este kilometrul 74,1 al expediţiei noastre.

Camenca este un oraş situat în partea stângă a Nistrului, la 35 km de staţia calea ferată Rîbniţa şi la 160 km nord de Chişinău. Acest oraş este cea mai veche staţiune balneologică din Moldova. Regiunea este majoritar românească/moldovenească cu excepţia părţii sudice de la Valea Adâncă la Raşcov unde este predominant populată de ucraineni. Denumirea localităţii a luat-o de la numele râuleţului Camenca.

Vizităm viile terasate de pe versanţii abrupţi ce îi redau Camencii o microclimă deosebită la care se adaugă şi apele minerale condiţii favorabile pentru tratamentul balnear. Vizităm parcul ce a fost amenajat la începutul secolului XX într-un stil landşaftic englezesc cu poteci şi bazine acvatice, la moment el a suferit multe schimbări. În curtea colegiului putem vedea copacul de plută. Spre seară ne campăm nu departe de mănăstirea Japca, fiind la kilometrul 79 al expediţie noastre, aici la echipa noastră se alătură şi Dl Veaceslav Purcic cu încă câțiva colegi de la Universitatea de Stat din Moldova. Vizităm mănăstirea Japca, luăm cina, după care petrecem minunat timpul alături de foc şi chitară.

Pe data de 11 iulie, continuăm expediţia. Prima pauză o facem la Est de satul Bursuc, kilometrul 82,1 al expediţiei, aici în afloriment căutăm urme petrificate ale diferitor specii de peşti, prinse în sedimentele mărilor ce au acoperit teritoriul Moldovei în trecutul geologic. Urme petrificate nu am gasit (...) :). Tot aici Dl Veaceslav Purcic împreuna cu Semeniuc Evghenii ţin o mică lecţie despre diversitatea florei din regiune.

După o scurtă pauză de prânz nu departe de satul Climăuţii de Jos (kilometrul 88,2 al expediţiei) continuam mişcarea pentru a staţiona cîteva ore în satul Raşcov (kilometrul 91,7) vechi moşii ale domniţei Rusanda soţia lui Timuş Hmelniţki, localitate ce figurează în actele voevodale din Bratislav (1703). Rămînînd văduvă ia a hotărît să trăiască în Raşcov ignorînd toate străduinţele fratelui său de a o întoarce la curtea domnească. În această localitate putem găsi ruinele unei sinagogi, unică în felul său, a unei biserici vechi creştine precum şi a unui lăcaş catolic ce funcţionează şi în prezent. Admirăm priveliştea de pe terasele abrupte ale Nistrului , vizităm o alunecare masivă ce s-a petrecut anii recenţi din peretele de calcar din partea vestică a satului Raşcov.

Camparea o facem nu departe de satul Socola, raionul Şoldăneşti, kilometrul 96,7 al expediţiei, în preajma celui mai întins şi misterios complex rupestru din ţară, monument geopaleontologic important pentru patrimoniul naţional, în unele grote de aici au fost găsite vestigii culturale ce datează din sec X. e.n.